Definita cuvantului țuică
țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țuică
AMILOGRÁMĂ s. f. diagramă înregistrată la amilograf. (< fr. amylogramme) Vezi definitia »
PARÁBOLĂ2, parabole, s. f. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral; pildă; p. ext. exprimare alegorică, afirmație care cuprinde un anumit tâlc; fabulă, alegorie. – Din fr. parabole, lat. parabola. Vezi definitia »
ANAGENÉZĂ s.f. Regenerare a țesuturilor vii, distruse accidental. [< fr. anagenèse, cf. gr. anagenesis – regenerare]. Vezi definitia »
GIPSOTÉCĂ s.f. (Arte) Colecție de statuete și de plăci ornamentale de ghips. [Gen. -cii. / < fr. gypsothèque, cf. gr. gypsos – ghips, theke – dulap]. Vezi definitia »
GÉSTĂ1 adj., s. f. (femeie, femelă) gravidă; gestantă. (după it. gestante) Vezi definitia »