TÉZĂ¹ s. f. 1. afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată într-o scriere, într-o cuvântare. 2. idee, concepție, teorie prestabilită în care un artist încadrează forțat elementele realității. ◊ (la Hegel) prima etapă a triadei, care este negată de antiteză (2). 3. lucrare scrisă, trimestrială, semestrială etc. făcută de elevi în clasă în fața profesorilor. ◊ lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de doctor sau de licență. (< fr. thèse, lat. thesis) Vezi definitia »

SAPIÉNȚĂ s. f. înțelepciune; știință, învățătură. (< lat. sapientia) Vezi definitia »

prahaíță, prahaíțe, s.f. (reg.) ciupercă comestibilă de culoare măslinie. Vezi definitia »

SMÚGĂ, s. f. (Reg.) Început. ◊ Expr. A face smugă (la ceva) = a lua, a scoate prima porție (din ceva), a face începutul. Vezi definitia »

DUBITATÍVĂ s. f. v. dubitativ [DN]. Vezi definitia »