Definita cuvantului epodă
EPÓDĂ, epode, s. f. 1. (În teatrul antic) Partea a treia și ultima a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă. 2. Poezie lirică compusă din distihuri. – Din fr. épode, lat. epodos.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu epodă
DĂRUIÁLĂ, dăruieli, s. f. (Rar) Dăruire. ◊ Loc. adj. De dăruială = dat în dar2, dăruit. [Pr.: -ru-ia-] – V. dărui. Vezi definitia »
ZMÉURĂ s. f. ~ (prob. dintr-o formă primitivă *smeu, cu pl. neutru smeuri, de unde forma de sg. prezentă; relația cu zmeu este posibilă, deși nu pare clară și nu explică nici echivalentul macedoromân asńură; etimonul *meulum < meum = acantă nu pare convingător; orig. neogreacă este improbabilă; este posibil să fie vorba despre o răd. sl. sm(r)- care indică un fruct sau obiect încrețit, cu zbârcituri, cf. rus. smoródina = coacăză, smorčok = zbârciog, smorstennyĩ = încrețit, sb. smigj, smrec, smreka = ienupăr, bg. smrăštjam = a încreți – cf. smorodin; din rom. > ngr. σμέουρον, tc. izmavula) Vezi definitia »
ciocolată, ciocolate s. f. 1. (eufem.) țigan, țigancă. 2. (la sg. – tox.) canabis, hașiș. Vezi definitia »
ANTRÍTĂ s. f. inflamație a antrului mastoidian în evoluția unei otite. (< fr. antrite) Vezi definitia »
PIROBALÍSTICĂ s.f. Disciplină care studiază aruncarea proiectilelor prin arderea unor substanțe capabile să le dea impulsul necesar. [< fr. pyrobalistique]. Vezi definitia »