Definita cuvantului eponim
EPONÍM, -Ă, eponimi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Magistrat care, în antichitate, dădea numele său anului. 2. Adj. Care dă numele său unui oraș, unei regiuni etc. – Din fr. éponyme.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu eponim
ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme. Vezi definitia »
FITONÍM s. n. nume de plantă. (< fr. phytonyme) Vezi definitia »
ILEGÍTIM, -Ă adj. nelegitim. (< fr. illégitime) Vezi definitia »
AD-ÍNTERIM adj. inv. care ține locul titularului; interimar. (< lat. ad interim, între timp) Vezi definitia »
seím (-muri), s. n. – Parlament în Polonia. Pol. sejm (Tiktin). Sec. XVII. Vezi definitia »