pólimă, pólime, s.f. (reg.) 1. intenție, gând; început, stare incipientă. 2. eres, rătăcire. 3. soi rău, pramatie, om netrebnic, om de nimic. 4. ființă, țipenie. Vezi definitia »

crohmeálă (crohméli), s. f. – Amidon, scrobeală. – Var. crohmală, crohmoală, crocmal(ă). Pol., rut., rus. krachmal (Cihac, II, 84; Iordan, Dift., 82; Sanzewitsch 201; Iorga, Revista istorică, XXVI, 88; Graur, BL, III, 49), din germ. Kraftmehl. – Der. crohmoli, vb. (a scrobi), cf. rus. krachmalitĭ. Vezi definitia »

VERMINÓZĂ s. f. helmintiază. (< fr. vermineuse) Vezi definitia »

-TECĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „colecție”, „depozit”, „custodie”, „dulap”. [Scris și -thecă. / < it. -teca, fr. -thèque, cf. gr. theke]. Vezi definitia »

RODOPSINĂ s. f. albumină prezentă în retină. (< fr. rhodopsine) Vezi definitia »