ȘTUC s. n. v. stuc. Vezi definitia »

BĂBĂLÚC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din scr. babaluk. Vezi definitia »

buciúc (buciúcuri), s. n. – Steag, drapel turcesc. – Var. bunciuc. Tc. bu(n)çuk (Șeineanu, III, 29), cf. rus. bunčuk. Vezi definitia »

mertúc, mertúci, s.m. (reg.) proprietar de puține oi asociat la o stână comună. Vezi definitia »

CAUCIÚC, (2) cauciucuri, s. n. 1. Produs industrial, elastic și rezistent, fabricat din latexul unor arbori tropicali sau obținut pe cale sintetică, utilizat la confecționarea anvelopelor, a benzilor elastice, a tuburilor, etc. 2. Anvelopă (pneumatică) care îmbracă roțile automobilelor, bicicletelor etc. [Pr.: ca-u-] – Din fr. caoutchouc, rus. kauciuk. Vezi definitia »