Definita cuvantului turba
turbá (turbéz, turbát), vb. – 1. A se îmbolnăvi de rabie. – 2. A se mînia, a se înfuria, a-și ieși din fire. – Mr. turbu, turbedz, turbare, megl. anturb(ari), istr. turbu. Lat. turbāre (Pușcariu 1774; Philippide, II, 656; Densusianu, GS, II, 20; REW 8992), cf. it. turbare, prov., cat. torbar, sp. turbar, port. torvar, alb. tërboń. Der. din lat. torvus (Pascu, Elemente, 40) nu este probabilă. Uz general (ALR, I, 127). – Der. turbă, s. f. (rabie), popstverbal); turbăciune, s. f. (furie, mînie), cu suf. -ciune (după Candrea, din lat. turbātĭōnem); turbat, adj. (care suferă de rabie; furios,, violent, sălbatic; strașnic); turbătură, s. f. (înv., rabie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu turba
EXHIBÁ vb. tr. a arăta, a etala; a se făli cu ceva. (< fr. exhiber, lat. exhibere) Vezi definitia »
ba, adv. – 1. Dimpotrivă (servește la a răspunde invers). – 2. Nu. – 3. Mai mult, în plus, pe deasupra (mai ales în combinații cu mai, încă). – 4. Sau... sau, cînd... cînd (exprimă prin repetiție, o idee de alternanță sau de succesiune). Var. (Mold.) bai. Mr., megl. ba. V. bg. ba, de unde provin și bg., sb., ceh., pol., rut., rus. ba (Cihac; Hasdeu 2251; DAR). Var. bai provine din pol. baj. Pentru modismul care exprimă contradicția, ba da, ba nu, cf. sp. que si, que no, it. maisí, mainó. Vezi definitia »
BARABA sau BARBARA (în „Noul Testament”), tîlhar iudeu, căpetenie de răzvrătiți și ucigași. Eliberat cu ocazia sărbătorilor de Paști, cînd poporul, pus să aleagă între el și Hristos, a preferat ucigașul nevinovatului. Vezi definitia »
DJELLABÁ GELABA/ s. f. haină lungă și largă, desfăcută pe părți, cu glugă, purtată în Africa de Nord. (< fr. djellaba) Vezi definitia »
a suci vorba expr. v. a o suci. Vezi definitia »