Definita cuvantului turmă
túrmă (-me), s. f. – Ciurdă,, cireadă, herghelie, pîlc. – Mr. turmă, istr. turme. Lat. turma (Pușcariu 1777; Philippide, II, 656; REW 9005), cf. it. torma (logud. truma), friul. torme, alb. turmë). – Der. turmac, s. m. (mînzat sau bivol de doi ani; om scund și îndesat); înturma, vb. (a alătura, a alipi). – Din rom. provin bg. turma (Romansky 130; Capidan, Raporturile, 214), sb., cr. tùrmo, turma (Miklosich, Wander., 8; Candrea, Elemente, 408; Berneker 379); rut. turma (Miklosich, Fremdw., 133), pol. turma, cr. turmar „căruțaș” (pentru transporturile în caravană, sb. turma), bg. turmak „bivol tînăr” (după Conev 56, rom. turmac ar proveni din bg.; dar nu e de conceput că rom. ar fi luat din bg. un cuvînt creat după rom. turmă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu turmă
FLĂMÂNZÍLĂ s. m. Om veșnic flămând. – Flămând + suf. -ilă. Vezi definitia »
PERISTÓLĂ s. f. contracție a mușchilor unui organ cavitar. (< fr. péristole, gr. peristole) Vezi definitia »
gârână s.f. (reg.) curătură, loc unde s-a tăiat o pădure și-au rămas buciumi. Vezi definitia »
sfáră s. f. – Ceartă, gîlceavă, altercație. Sl. svara (Tiktin). Sex. XVI, înv. Vezi definitia »
TEREBENTÍNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros caracteristic, care se extrage prin distilarea rășinii coniferelor, fiind întrebuințat în industrie și medicină. [Var. terbentină, terpentină s.f., terpentin s.n. / cf. fr. térébenthine, germ. Terpentin]. Vezi definitia »