Definita cuvantului turturea
turtureá (-éle), s. f. – Porumbel-sălbatic, turtucă (Columba turtur). – Var. Trans. turtură, turturică. Mr. túrtură, turtúră, megl. túrtură, tărtură. Lat. turtŭrem (Pușcariu 1779), prin intermediul dim. turturĕlla (Pușcariu 1480; REW 9010), cf. it. tortorella, fr. tourterelle, sau mai probabil direct, cf. it. tortola, sp. tórtola, alb. turtulj. Turturea, ca și turturică, poate fi un dim intern de la turtură, formă rară, abia păstrată (cf. Lacea, Dacor., II, 625; Tiktin presupune dimpotrivă că turtură este formație regresivă, de la turturea). – Der. turturel (var. turturoi), s. m. (bărbătușul turturelei). Din rom. provine bg. turturica (Capidan, Raporturile, 218).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu turturea
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas. Vezi definitia »
ACĂTẮREA adj. invar. v. acătării. Vezi definitia »
polceá, poléle, s.f. (reg.) 1. tiv (la obiectele de îmbrăcăminte). 2. (în forma: policea) încrețitură făcută pe pieptul unei cămăși. Vezi definitia »
DÓISPREZECELEA, DÓUĂSPREZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al unsprezecelea și al treisprezecelea. ◊ Expr. În ceasul al doisprezecelea = în ultimul moment. [Var.: (reg.) dóisprecelea, dóuăsprecea; dóișpelea, dóuășpea num. ord.] – Doisprezece + le + a. Vezi definitia »
Marea Britanie Vezi definitia »