Definita cuvantului ucenic
uceníc (-ci), s. m. – 1. Discipol, elev. – 2. Tînăr care învață o meserie. – Var. Munt. ocinic. Sl. učenikŭ, de la učiti „a învăța” (Miklosich, Slaw. Elem., 60; Cihac, II, 437). – Der. ucenici (var. înv. uceni), vb. (a studia); ucenicie, s. f. (studiu; învățare); ucenică (var. uceniță), s. f. (elevă; tînără care învață o meserie); ocenie, s. f. (instrucție militară), din rus. ucenie, sec. XIX, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ucenic
ALÍC, alice, s. n. V. alică. Vezi definitia »
INACTÍNIC, -Ă adj. (despre lumină) care nu are acțiune chimică. (< fr. inactinique) Vezi definitia »
HEXASILÁBIC, -Ă adj. (despre versuri) hexasilab. (< fr. hexasyllabique) Vezi definitia »
stihulárnic, stihulárnică, adj. (înv.) care este în versuri. Vezi definitia »
PNEUMÓNIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de pneumonie. [< fr. pneumonique]. Vezi definitia »