AIRINEI, Ștefan (1920-1989, n. sat Cobîla, jud. Botoșani), geofizician român. Prof. univ. la București. Contribuții la cunoașterea structurii geologice adînci a teritoriului României, precum și la încadrarea lui în conceptul tectonicii litosferice. Vezi definitia »

BALTA IALOMIȚEI, luncă hidroamenajată a Dunării, cuprinsă între Brațele Dunărea Veche (la E) și Borcea (la V); 831,3 km²; 94 km lungime (între Călărași și Hîrșova); 4-12,5 km lățime. Alt. med.: 10-17 m. Reg. de bălți, mlaștini și grinduri, azi îndiguită și desecată. Porumb, grîu, orz, ovăz, sfeclă de zahăr. Creșterea bovinelor și ovinelor. Cunoscută și sub numele de Balta Borcei. Vezi definitia »

MINÉI, mineie, s. n. Carte bisericească ortodoxă în care sunt indicate, pe luni și pe zile, slujbele religioase. – Din sl. mineĩ. Vezi definitia »

ceretéi, (ciritéi), s.m. (reg.) tufiș; copăcel, prunișor. Vezi definitia »

CAREI, oraș în jud. Satu Mare, în C. Iezerului; 28.884 loc. (1991). Nod feroviar. Expl. de nisipuri metalurgice și argile. Termocentrală. Constr. de mașini și utilaje tehnologice pentru ind. metalurgică, chimică. Fabrici de cărămidă, de încălț., de tricotaje și conf., fire de bumbac, in și cînepă, de covoare, de mobilă și alim. (conserve, zahăr și produse zaharoase, uleiuri vegetale, brînzeturi, unt, biscuiți; fermentarea tutunului; morărit); reparații de mașini și utilaje. Mănăstirea piariștilor (sfîrșitul sec. 18), castelul Károly (1794, reamenajat în 1894), azi muzeu. Bisericile Sf. Arhanghelii (sec. 18), ruteană (1738), reformată (1746-1792). Monumentul ostașului român de Vida Gheza (1964). Parc dendrologic (15 ha). Stațiune balneoclimaterică termală locală. Vestigii arheologice ce atestă o locuire neîntreruptă, începînd din Neolitic pînă în sec. 4. Mneționat documentar la 1320, iar ca oraș și centru meșteșugăresc în 1459. La 25 oct. 1944, armata română în cooperare cu cea sovietică a eliberat orașul izgonind ultimele trupe hitleriste-horthyste de pe terit. românesc. Vezi definitia »