Definita cuvantului ungur
úngur (-ri), s. m. – Maghiar. Sl. ągrinu, pl. ągure (Cihac, II, 437; cf. Vasmer, III, 173), cf. bg. ugrin, sb., cr. ugar. – Der. unguroaică, s. f. (maghiară); ungurean, s. m. (român din Transilvania); ungureancă, s. f. (româncă din Transilvania); ungurenit, adj. (maghiarizat); unguresc, adj. (maghiar); ungurește, adv. (în limba maghiară; ca ungurii); ungurime, s. f. (nația ungurească); ungurism, s. n. (maghiarism); unguriza, vb. (a maghiariza).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ungur
IHTIOZÁUR s.m. Reptilă marină uriașă din era mezozoică, având corpul fusiform, ca al unui pește. [Pron. -ti-o-za-ur. / < fr. ichtyosaure, cf. lat. ichtyosaurus < gr. ichthys – pește, sauros – reptilă]. Vezi definitia »
ZGRÚNZUR, zgrunzuri, s. m. (Reg.) Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; drob, bulgăre, grunz. [Var.: zgrúnțur s. m.] – Din grunzuri (pl. lui grunz). Vezi definitia »
RASEUR [-SÖR] s.m. animal reproducător ai cărui descendenți prezintă caracterele rasei. (< fr. raceur) Vezi definitia »
SÂMBUR s. m. v. sâmbure. Vezi definitia »
MÁLDUR s. n. v. maldăr. Vezi definitia »