Definita cuvantului unt
unt (-turi), s. n. – Grăsime extrasă din lapte. – Mr. umtu, megl., istr. unt. Lat. ŭnctum (Pușcariu 1818; REW 9057), cf. it., sp., port. unto, prov. onch, v. fr. oint, cat. unt, cu semantism diferit; numai abellun. unt coincide cu rom., cf. și alb. lürëtë. – Der. untdelemn, s. n. (ulei de măsline), mr. untulemnu; untdelemnariu, s. n. (înv., recipient pentru ulei); untdelemniu, adj. (aurit); untdelemnos, adj. (uleois); untișor, s. m. (plantă, Ficaria ranunculoides); untos, adj. (cu unt, ca untul), mr. untos, poate direct din lat. ŭnctŭōsus (Pușcariu 1819). – Cf. unge, untură.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu unt
POTÉNT, -Ă adj. puternic, tare, viril. (< lat. potens) Vezi definitia »
ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Livr.) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. – Din fr. ardent. Vezi definitia »
DISCREPÁNT, -Ă, discrepanți, -te, adj. Care arată o nepotrivire flagrantă, un dezacord evident, o mare deosebire. – Din it. discrepante. Vezi definitia »
ABSÉNT, -Ă adj. 1. Care lipsește, care nu este prezent. 2. (Fig.) Distrat; indiferent; preocupat. [< fr. absent, cf. lat. absens]. Vezi definitia »
REPUGNÁNT, -Ă adj. Care produce silă; grețos, scârbos. [< fr. répugnant]. Vezi definitia »