Definita cuvantului untură
untúră (-ri), s. f. – Grăsime naturală. – Mr. umtură, megl. untură. Lat. unctūra (Pușcariu 1820; REW 9058), cf. logud., sp., port. untura, v. fr. ointure, prov. onchura, alb. ündürë (Philippide, II, 656). – Der. unturos, adj. (gras). – Cf. unge, unt.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu untură
OSTREICULTÚRĂ s. f. ramură a acvaculturii care se ocupă cu creșterea stridiilor. (< fr. ostréiculture) Vezi definitia »
NOPTIÉRĂ s.f. Mobilă (ca o măsuță, ca un dulăpior) care se ține la capătul patului. [Pron. -ti-e-. / < noapte + -ieră]. Vezi definitia »
SPOROGENÉZĂ s. f. proces de formare și maturare a sporilor; sporulație (1). (< fr. sporogenèse) Vezi definitia »
búnă-credínță (onestitate) s. f., art. búna-credínță (dar: buna lui credință), g.-d. art. búnei-credínțe Vezi definitia »
CONDRÍTĂ, condrite, s. f. Inflamație acută sau cronică a unui cartilaj. – Din fr. condrite. Vezi definitia »