Definita cuvantului urbe
úrbe (-bi), s. f. – Oraș. Lat. urbem (sec. XIX). Înv., are un sens puțin ridicol, datorită folosirii lui de către Caragiale. – Der. urban, adj., din fr. urbain; urbanitate, s. f., din fr. urbanité; urbar(iu), s. n. (cadastru), înv., în Trans. din germ. Urbarium; urbarial, adj. (de cadastru).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urbe
Be, simbol chimic pentru Beriliu. Vezi definitia »
Be, simbol chimic pentru Beriliu. Vezi definitia »
învoálbe vb. III (înv.) 1. (despre apă, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se învârti (ca într-un vârtej), a se învârteji, a se învolbura. 2. (refl.; despre ființe) a se întoarce roată, a se învârti pe loc, a se opri repede. 3. a înfășura, a învăli (a înfășura pânza pe sul), a o face val, a găti firele pentru năvădit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a crește; (despre om) a încărna, a se înspița, a se deforma. 5. (despre ochi) a căsca, a holba. 6. a-i veni să verse, să râgâie; a i se apleca. Vezi definitia »
Be, simbol chimic pentru Beriliu. Vezi definitia »
MACABÉ s.n. Varietate de struguri albi cu bobul rotund și mare. [< fr. maccabéo]. Vezi definitia »