Definita cuvantului urdoare
urdoáre (-óri), s. f. – Secreție depusă pe marginea pleoapelor, puchin. Origine incertă. Pare a fi lat. odōrem cu r propagat ca în calabr. orduri, „miros”; sensul primitiv de putoare, s-ar fi confundat cu cel de „murdărie”. După Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 303 (cf. Pușcariu 1828; Tiktin; REW 4187), dintr-un lat. *horrĭdōrem, der. puțin convingător (fr. ordure, it. ordura nu pot reprezenta aceeași formă). Chiar după Pușcariu, Dacor., V, 410, de la un lat. *udor, puțin clar. Legătura cu urdina „a avea diaree” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urduros, adj. (puchinos).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urdoare
AMENAJÁRE s.f. Acțiunea de a amenaja; organizare, întocmire rațională. ◊ Amenajarea pădurilor = îngrijire rațională a pădurilor. ♦ Sistem de lucrări în vederea utilizării apelor. [< amenaja]. Vezi definitia »
CLAUSTRÁRE, claustrări. s. f. Faptul de a (se) claustra. [Pr.: cla-us-]. – V. claustra. Vezi definitia »
CONSUMÁRE2 s.f. Acțiunea de a consuma2 și rezultatul ei; nimicire, distrugere; istovire, epuizare. [< consuma2]. Vezi definitia »
REAPRÍNDERE, reaprinderi, s. f. Acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei; fig. reluare, reîncepere. [Pr.: re-a-] – V. reaprinde. Vezi definitia »
EXPATRIÉRE s.f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, exilare. [Pron. -tri-e-. / < expatria]. Vezi definitia »