Definita cuvantului uric
úric (-ce), s. n. – 1. Moștenire, fermă, proprietate rurală transmisă prin succesiune. – 2. Înscris de confirmare a unei moșteniri. – 3. Document, hrisov. – Mag. örök (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). Der. din sl. urokŭ „sentință” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441) nu este posibilă. Apare în documentele slavorom. din 1392. – Der. uricar, s. m. (logofăt, pisar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu uric
AGITATÓRIC, -Ă, agitatorici, -ce, adj. Care servește sau se referă la agitație (3). – Agitator + suf. -ic (după rus. agitatorskii, germ. agitatorisch). Vezi definitia »
RÚSTIC, -Ă, rustici, -ce, adj. De la țară, ca la țară, imitând anumite aspecte ale vieții de țară; câmpenesc. ♦ Cu suprafață brută, nefinisată. ♦ Fig. Necioplit, grosolan, neșlefuit. – Din fr. rustique, lat. rusticus. Vezi definitia »
ANTICHÍMIC, -Ă, antichimici, -ce, adj. Destinat protecției împotriva războiului și armelor chimice. – Anti- + chimic. Vezi definitia »
HULIGÁNIC, -Ă, huliganici, -ce, adj. De huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism. – Huligan + suf. -ic. Vezi definitia »
HIPOFOSFÓRIC adj. Hipofosforos. ◊ Acid hipofosforic = acid oxigenat al fosforului. [< fr. hypophosphorique]. Vezi definitia »