Definita cuvantului uric
úric (-ce), s. n. – 1. Moștenire, fermă, proprietate rurală transmisă prin succesiune. – 2. Înscris de confirmare a unei moșteniri. – 3. Document, hrisov. – Mag. örök (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). Der. din sl. urokŭ „sentință” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441) nu este posibilă. Apare în documentele slavorom. din 1392. – Der. uricar, s. m. (logofăt, pisar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu uric
MOJÍC, -Ă, mojici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; bădăran, mitocan. 2. S. m. și f. (Înv. și reg.) Țăran; p. gener. om de rând. 3. S. m. și f. (În forma mujic) Nume dat țăranilor ruși înainte de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. [Var.: mujíc, -ă s. m. și f.] – Din rus. mužik. Vezi definitia »
STEREOSPECÍFIC, -Ă, stereospecifici, -ce, adj. (Chim.) (Despre catalizatori de polimerizare) Care dirijează reacția de polimerizare pentru obținerea unor polimeri cu structură regulată în spațiu. ♦ (Despre enzime) Care dirijează reacția catalizată de enzime spre formarea numai a unuia dintre stereoizomerii posibili. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréospécifique, engl. stereospecific. Vezi definitia »
FILOGERÓNTIC, -Ă adj. (despre organisme) aflat în faza de îmbătrânire a evoluției sale. (< fr. phylogérontique) Vezi definitia »
LIPOCÁIC s. m. hormon secretat de pancreas, cu rol în metabolismul și depozitarea grăsimilor. (< fr. lipocaïque) Vezi definitia »
MIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la miografie. [Pron. mi-o-. / < fr. myographique]. Vezi definitia »