Definita cuvantului urla
urlá (-lu, -át), vb. – 1. A scoate urlete specifice, a mugi, a rage, a zbiera. – 2. (Banat) A tuna. – 3. (Bihor) A coborî. – Mr. aurlu, megl., istr. urlu. Lat. ulŭlāre, probabil printr-o fază *urŭlāre (Diez, I, 436; Pușcariu 1813; REW 9039), cf. it. urlare, fr. hurler, cat. udolar, port. urra. Candrea tratează sensul 3 ca pe un cuvînt diferit și REW 6107 îl reduce la un lat. *orŭlāre; e vorba, fără îndoială, de un singur cuvînt, cu același sens dublu ca tuna, țipa, tuli, v. aici. Der. urlător, adj. (care urlă; curent de apă); urlătoare, s. f. (cascadă); urlet, s. n. (strigăt puternic și prelung, zbieret); urlătură, s. f. (strigăt, țipăt). Legătura lui urlător, cu un lat. *ululator (REW 9040) nu este necesară.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urla
FOFILÁ, fofilez, vb. I. Refl. A se strecura neobservat, cu dibăcie; a pătrunde, a se introduce undeva pe furiș; fig. a obține o situație mai bună prin înșelătorie. ♦ Fig. A se sustrage de la o îndatorire; a se eschiva. – Din fr. faufiler. Vezi definitia »
CAMBRIOLÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A face o spargere, a fura prin efracție. [Pron. -bri-o-. / < fr. cambrioler]. Vezi definitia »
POSTULÁ, postulez, vb. I. Tranz. (Livr.) A da unei afirmații sau unei demonstrații caracter de postulat. – Din fr. postuler. Vezi definitia »
SOMNOLÁ, somnoléz, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A dormita, a picoti, a moțăi. – Din fr. somnoler. Vezi definitia »
CARAMBOLÁ vb. tr., intr. 1. (la biliard) a face carambolaj. 2. (fam.) a lovi, a ciocni. (< fr. caramboler) Vezi definitia »