Definita cuvantului urlui
urluí (-uésc, -ít), vb. – A măcina mare, a sfărîma. – Var. hurlui. Mag. örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). – Der. urluială (var. hurluială), s. f. (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urlui
năldeálului adv. (reg.) în sus, în pantă cu urcuș greu; înălsus. Vezi definitia »
ȚUGÚI, țuguie, s. n. Vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; p. gener. vârful ascuțit al unor obiecte; țuguitură, țuțui. – Et. nec. Vezi definitia »
feleluí (felăluí), feleluiésc (felăluiésc), vb. IV (reg.) 1. a răspunde (cuiva). 2. a răspunde (de ceva). Vezi definitia »
FURNIRUÍ vb. tr. a acoperi o piesă de lemn cu furnir. (< germ. furnieren) Vezi definitia »
RĂCĂLUÍ, răcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A râni. ♦ A săpa superficial pământul. Vezi definitia »