Definita cuvantului urzi
urzí (-zésc, -ít), vb. – 1. A așeza urzeala. – 2. A unelti, a complota. – 3. A crea, a face, a stabili. – Mr. urdzăscu, urdzîre, megl. urdzós. Lat. ordῑri (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1839; REW 6093), cf. it. ordire, prov., cat. ordir, fr. ourdir, sp., port. urdir. – Der. urzeală, s. f. (ansamblul firelor paralele prin care se trece bătătura; alcătuire, structură); urzit, s. n. (acțiunea de a urzi); urzitor, s. m. (persoană care urzește; s. m., înv., fondator, creator); urzitor (var. urzoi), s. n. (mașină de urzit); urzitoare, s. f. (femeie care urzește; mașină de urzit); urzitură, s. f. (urzit, creație, întemeiere).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urzi
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. Vezi definitia »
ÁSTĂZI adv. 1. În ziua aceasta, care e în curs; azi. ◊ Expr. De ieri până astăzi = de la o zi la alta; neașteptat. 2. În epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. ◊ Expr. Astăzi-mâine = în curând, zilele acestea. ♦ (În corelație cu „mâine” sau cu „ieri”) a) Zi cu zi, zi după zi; b) Când..., când... – Lat. ista die (sau astă + zi). Vezi definitia »
prepăzí, prepăzésc, vb. IV refl. (înv.) a se păzi (în timp). Vezi definitia »
AȘKENÁZI (‹ fr.) s. m. pl. Denumire a grupului de evrei stabiliți în evul mediu în țările germane, de unde mai tîrziu au migrat în V și E Europei. Obiceiurile și ritualurile lor (originare din Palestina) se deosebesc de cele ale sefarzilor. Vezi definitia »
UZI s. m. pl. Popor migrator de neam turcic. – Cf. engl. udi. Vezi definitia »