vântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. vântuiéște, imperf. 3 sg. vântuiá; conj. prez. 3 să vântuiáscă Vezi definitia »

tolduí (-uésc, -ít), vb. – 1. A adăuga încă o pereche de boi sau de cai la plug. – 2. (Refl.) A se înțelege, a cădea la învoială. Mag. toldani (Candrea). În Banat. Vezi definitia »

săcui, săcuiesc v. t. (intl.) 1. a aresta, a închide. 2. a ancheta sever pe cineva. Vezi definitia »

vărui, văruiesc v. r. a se îmbăta, a se ameți (din cauza băuturii). Vezi definitia »

săbășuí, săbășuiésc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a identifica, a recunoaște după fizionomie. 2. a asemui, a confunda. Vezi definitia »