CONTRADÍCȚIE, contradicții, s. f. 1. (Fil.) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor și proceselor (corelația de unitate, legatură, coexistență și luptă a laturilor, proprietăților și tendințelor contrare, proprii fiecărui obiect sau proces), constituind conținutul, motorul dezvoltării, cauza tuturor schimbărilor din univers, a evoluției de la inferior la superior. ◊ Loc. adv. În contradicție cu... = în opoziție sau în dezacord cu... 2. Raport logic între două noțiuni, judecăți, concluzii care epuizează complet domeniul lor de referință și care se exclud reciproc. 3. Nepotrivire între idei sau fapte; contrazicere. ◊ Spirit de contradicție = tendință a unor oameni de a contrazice totdeauna pe ceilalți. – Din fr. contradiction, lat. contradictio. Vezi definitia »

HIDROCEFALÍE, hidrocefalii, s. f. Afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului, însoțită de atrofia acestuia, iar la copii și de creșterea progresivă a cutiei craniene, incomplet osificată. – Din fr. hydrocéphalie. Vezi definitia »

CORUGÁȚIE s.f. Acțiunea unor mușchi de a încreți pielea. [Cf. fr. corrugation, lat. corrugatio, it. corrugazione]. Vezi definitia »

POLICLONÍE s. f. serie de clonii succesive. (< fr. polyclonie) Vezi definitia »

TRANZÁCȚIE, tranzacții, s. f. Convenție între două sau mai multe părți, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial etc.; p. gener. înțelegere, învoială, acord. [Var.: (înv.) tranzacțiúne s. f.] – Din fr. transaction, lat. transactio, -onis. Vezi definitia »