Definita cuvantului vălări
vălărí (-résc, -ít), vb. – Obicei folcloric din Munt. și Mold., mai mult sau mai puțin asemănător cu iordănit. Probabil de la val „talaz”; pentru semantism, cf. fr. ondoyer „a boteza în pericol de moarte”, de la onde „val”. Totuși, der. nu este clară, căci obiceiul insuficient studiat, nu pare să se bazeze totdeauna pe stropire. Legătura cu alb. vëljamëri „fraternitate” (Scriban) este improbabilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vălări
opări, opăresc v. r. (pop.) a se supăra. Vezi definitia »
perișori s. m. pl. părul pubian. Vezi definitia »
VÍNERI, vineri, s. f. Ziua a cincea a săptămânii, care urmează după joi. ◊ (În credința creștină) Vinerea Mare (sau a Patimilor, a Paștilor) = vinerea din ajunul Paștilor, în care creștinii țin post sever. Vinerea Mare = sărbătoare ortodoxă în care se prăznuiește Sfânta Paraschiva (la 14 octombrie). ♦ (Adverbial) În cursul zilei de vineri; (în forma vinerea) în fiecare vineri. – Lat. Veneris [dies]. Vezi definitia »
pășticári s.m. pl. (reg.) persoane care se îngrijesc de aprovizionarea bisericii cu prescură, ulei, tămâie, smirnă. Vezi definitia »
CAGLIARI [caλári], oraș în Italia insulară (S Sardiniei), port la golful cu același nume; 305 mii loc. (1987, cu suburbiile). Șantiere navale; ind. chimică și a mat. de constr. Export de plumb, zinc și sare. Amfiteatru roman, biserică (sec. 5-11), fortificații (sec. 14). Universitate (1606). Muzeu. Întemeiat de fenicieni. A cunoscut stăpînirea carrtaginezilor, romanilor (sub numele de Caralis) și sarazinilor; independent în evul mediu, a fost cucerit de Casa de Savoia în 1718. Vezi definitia »