SUPRASTRUCTÚRĂ, suprastructuri, s. f. 1. Totalitatea concepțiilor și instituțiilor politice, juridice, religioase, artistice, filozofice etc. dintr-o anumită formațiune social-economică, generate de baza economică a acestei formațiuni. 2. Totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții. 3. Construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții principale a unei nave, care cuprinde încăperile de locuit și de deservire. ♦ Ansamblu format din șasiul și caroseria sau platforma unui autovehicul. – Supra- + structură (după fr. superstructure). Vezi definitia »

vocaliză, vocalize s. f. (glum., iron.) zbieret, țipăt. Vezi definitia »

OLEFÍNĂ, olefine, s. f. (Chim.) Alchenă. – Din fr. oléfines. Vezi definitia »

SĂNEÁȚĂ s. f. v. sâneață. Vezi definitia »

acetazolamídă (-ce-ta-zo-la- / -cet-a-zol-a-) s. f., g.-d. art. acetazolamídei; pl. acetazolamíde Vezi definitia »