Definita cuvantului veacă
veácă (véci), s. f. – 1. Cerc, inel de lemn, mai ales la roata morii sau la sită. – 2. Cingătoare. – 3. Bordură, chenar, margine. – 4. Formă, tipar. Sl. (rus.) vĕko „vas din scoarță” (Candrea). În Olt. și Trans. – Der. veșcă, s. f. (cerc, inel), din sl. vĕčko (Cihac, II, 454; Tiktin), cf. pol. wiecko, mag. véska „ladă”; văcălie (var. vășcălie), s. f. (cerc, cingătoare; margine; ciuperci, Fomes pinicola, Trametes suaveolens, Polyporus betulinus), de la veacă cu suf. -lie, și var. contaminată cu veșcă. Bășcălie, s. f. (glumă de prost gust) ar putea fi același cuvînt. – Din rom. provine rut. vakelija, vekelija „iască”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu veacă
CRONICHÉTĂ s. f. cronică de dimensiuni reduse; minicronică. (< fr. chroniquette) Vezi definitia »
HIDROSCÁLĂ s.f. Suprafață de apă destinată decolării și amerizării hidroavioanelor și pe care se află instalațiile necesare manevrării, adăpostirii și întreținerii acestora. [< hidro- + (e)scală]. Vezi definitia »
AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului. – Din amorți + suf. -eală. Vezi definitia »
MÁNȘĂ1, manșe, s. f. Pârghie folosită la comanda aripioarelor și a profundorului unui avion; p. gener. mâner, manivelă. – Din fr. manche. Vezi definitia »
oárbă s.f. sg. (reg.) fugă nebună. Vezi definitia »