Definita cuvantului veacă
veácă (véci), s. f. – 1. Cerc, inel de lemn, mai ales la roata morii sau la sită. – 2. Cingătoare. – 3. Bordură, chenar, margine. – 4. Formă, tipar. Sl. (rus.) vĕko „vas din scoarță” (Candrea). În Olt. și Trans. – Der. veșcă, s. f. (cerc, inel), din sl. vĕčko (Cihac, II, 454; Tiktin), cf. pol. wiecko, mag. véska „ladă”; văcălie (var. vășcălie), s. f. (cerc, cingătoare; margine; ciuperci, Fomes pinicola, Trametes suaveolens, Polyporus betulinus), de la veacă cu suf. -lie, și var. contaminată cu veșcă. Bășcălie, s. f. (glumă de prost gust) ar putea fi același cuvînt. – Din rom. provine rut. vakelija, vekelija „iască”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu veacă
ORÂNDUIÁLĂ, orânduieli, s. f. 1. Rânduială, ordine, întocmire, organizare. ◊ Loc. adv. Cu orânduială = în mod organizat, cu rost. ◊ Loc. vb. A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui. 2. (Înv.) Hotărâre, dispoziție, ordin; (concr.) act care conține o hotărâre. 3. Orânduire socială. [Pr.: -du-ia-] – Orândui + suf. -eală. Vezi definitia »
VÍZĂ2 s.f. Linie formată din prelungirea razei vizuale printr-un aparat topografic până la un anumit punct de pe teren; (p. ext.) linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. [< fr. visée, cf. viser – a ochi]. Vezi definitia »
MENAJÉRĂ, menajere, s.f. – V. menajer (1) [DEX'98] Vezi definitia »
BALÉNĂ, balene, s. f. 1. Specie de mamifer lung de 10-33 metri, care trăiește în mările reci, având în loc de dinți niște lame cornoase lungi (Balaena mysticetus). 2. Lamelă flexibilă fabricată din lamele cornoase de balenă (1) (sau, sintetic, din materiale plastice), întrebuințată la corsete, umbrele etc. – Fr. baleine (lat. lit. balaena). Vezi definitia »
PARÚRĂ s.f. Podoabă purtată de mirese pe cap. [Pron. și parüră. / < fr. parure]. Vezi definitia »