BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata) – Băiat + suf. -el. Vezi definitia »

RIMÉL s.n. Pastă închisă la culoare cu care se vopsesc genele. [< fr. rimmel, cf. it. rimmel – nume comercial]. Vezi definitia »

VÉCSEL s.n. (Rar) Poliță. [< germ. Wechsel]. Vezi definitia »

cichél, cichéle, s.n. (reg.) bucată de lemn sau lopățică folosită la curățirea de pământ a brăzdarului și cormanei plugului; otic. Vezi definitia »

BEL, beli, s. m. Unitate de măsură a nivelului de intensitate sonoră. – Fr. bel. Vezi definitia »