Definita cuvantului vecin
vecín (-nă), adj. – 1. Apropiat, alăturat, proxim, imediat. – 2. (S. m.) În Mold., înv., supus în slujba feudalului. Mr. vițin, istr. vecin. Lat. večῑnus (Pușcariu 1869; Rew 9321), cf. vegl. vicain, it. vicino, prov. vezin, fr. voisin, cat. vehi, sp. vecino, port. vizinho. – Der. vecină, s. f. (femeie care locuiește în apropiere); vecinătate (mr. viținătate), s. f. (proximitate, apropiere; starea de vecini dependenți de proprietarii de pămînt), posibil din lat. vῑcῑnĭtātem (Pușcariu 1870); vecini, vb. (a fi vecin; a face pe cineva servil), înv.; vecinie, s. f. (condiția de iobag supus) înv.; învecina, vb. refl. (a fi vecin); vecinaș, s. m. (înv., vecin, supus); vecinesc, adj. (de vasal, de supus).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vecin
SIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „împreună”, „cu”. [Var. sim-. / < it. sin-, fr. syn-, cf. gr. syn]. Vezi definitia »
AUTOVACCÍN s. n. vaccin preparat prin culturi de microbi chiar de la bolnav, pentru a obține o cât mai bună imunizare. (< fr. autovaccin) Vezi definitia »
BALADÍN s.m. (Liv.) Saltimbanc, comediant, bufon, paiață (în vechiul teatru francez). [< fr. baladin, cf. v.fr. baller – a dansa]. Vezi definitia »
mabeín (-nuri), s. n. – Cabinetul unui prinț. Tc. mabeyn (Șeineanu, II, 74; Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. mabeingiu, s. m. (înv., funcționar într-un cabinet), din tc. mabeynci. Vezi definitia »
TAURÍN, -Ă I. adj. din familia taurului, care aparține taurinelor. II. s. f. pl. specie de bovine: boul. (< it. taurino, fr. taurin) Vezi definitia »