Definita cuvantului velință
velínță (-țe), s. f. – Cergă, pătură, covor, cuvertură. – Mr. viledzà. De la Valencia (Schuchardt, Literaturblatt, 1893, 177; Meyer, Neugr. St., II, 17; Bogrea, Dacor., III, 738), prin mijlocire orientală, cf. ngr. βελέντσα, tc. velençe, alb. veljendzë, sb. velenca, pol. welenc. Der. din mag. Velencze „Veneția” (Miklosich, Fremdw., 135; Cihac, II, 452; Tiktin) pare mai puțin probabilă, cf. și bresc. valensana. Numele se datorează reputației vechilor țesături de Valencia. Ipoteza lui Pascu, I, 192 (tracul *vellenza, în legătură cu lat. vellus „lînă”) este de nesusținut. Este dubletul lui verincă, s. f. (Trans., covor). – Der. velințar, s. m. (vînzător de velințe).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu velință
SVENTÚRĂ, sventuri, s. f. (Înv.) Întâmplare nenorocită; nenorocire. – It. sventura. Vezi definitia »
PERITIFLÍTĂ, peritiflite, s. f. Boală care constă în inflamarea peritoneului din regiunea cecului. – Din fr. pérityphlite. Vezi definitia »
cotroháliță, cotrohálițe, s.f. și m. (reg.) vântură-lume, vagabond. Vezi definitia »
GÁLĂ2, gale, s. f. Excrescență provocată de înțepăturile unor insecte pe frunzele stejarului sau ale altor plante; cecidie. – Din fr. galle, lat. galla. Vezi definitia »
DIAMÍNĂ s. f. corp care posedă două funcții amină. (< fr. diamine) Vezi definitia »