CRÓNICĂ s. f. 1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viața unui popor; letopiseț, anale. ◊ (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului. 2. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei. ♦ ~ literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare. 3. comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva. (< fr. chronique, lat. chronica) Vezi definitia »

ZVÂRNÁICĂ, zvârnáice, s. f. (Trans.) Zbârnâitoare (v. zbârnâitor (3)). (din zbâr) Vezi definitia »

GLOBÍNĂ, globine, s. f. (Biol.) Substanță organică, care, împreună cu hemul, formează hemoglobina. – Din fr. globine. Vezi definitia »

CNEAGHÍNĂ, cneaghine, s. f. (Înv.) Soție sau fiică de cneaz sau de țar. – Din rus., ucr. kneaghina. Vezi definitia »

îndreptătúră s.f. (înv.) 1. îndrumare. 2. refacere, îmbunătățire, rectificare. 3. scuză. Vezi definitia »