MÁRMURĂ s. f. 1. rocă metamorfică cu structură zaharoidă, masivă, care se poate tăia și lustrui ușor. 2. bucată de marmură (1) prelucrată (statuie, element de arhitectură etc.). (< lat. marmor) Vezi definitia »

BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a o brodi, de a o nimeri; nimereală. ◊ Loc. adv. La brodeală = la nimereală, la întâmplare; întâmplător. – Brodi + suf. -eală. Vezi definitia »

SIGNATÚRĂ, signaturi, s. f. 1. Steluță, cifră sau alt semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar dintr-o carte, pentru a ușura legătorului numărătoarea colilor. 2. Tăietură la mijlocul corpului unei litere pentru a înlesni zețarului recunoașterea poziției ei. – Din fr. signature. Vezi definitia »

iérhă s.f. (reg.) piele de oaie sau de vițel foarte subțire, aplicată pe bundițe și pe care se cos florile; tasmá, meșínă. Vezi definitia »

MITILICULTÚRĂ s. f. ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea și comercializarea midiilor. (< fr. mytiliculture) Vezi definitia »