Definita cuvantului veșmînt
veșmînt (-mínte), s. n. – Îmbrăcăminte, odăjdii. – Var. veștmînt, vestmînt. – Mr. visminte, veștemintu, megl. vișmint. Lat. vestῑmentum (Pușcariu 1878; REW 9281), cf. it. vestimento, prov. vestiment, fr. vêtement, cat., sp., port. vestimenta. Prezența lui ș se datorează probabil unei faze intermediare *veștimînt (după Pușcariu, unei contaminări cu învește). – Der. veș(t)mîntărie, s. f. (odaie sau dulap pentru odăjdii, în biserici); înveș(t)mînta, vb. (a îmbrăca).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu veșmînt
ECHIVALÉNT, -Ă I. adj. 1. (și s.) care are aceeași valoare, semnificație, același efect cu altceva. 2. (despre figuri, corpuri geometrice) cu aceeași arie, fără a coincide ca formă. II. s. n. 1. cantitate de materie, de forță etc. egală cu o alta. 2. mărime, număr, etc. care caracterizează egalitatea de valoare sau de semnificație a două efecte sau acțiuni. 3. marfă care, având înglobată în ea aceeași cantitate de muncă socială cu o altă marfă, servește la exprimarea valorii acesteia. (< fr. équivalent, lat. aequivalens) Vezi definitia »
PROȚÉNT s.n. v. procent. Vezi definitia »
DETRIMÉNT s. n. prejudiciu, pierdere materială sau morală. ♦ în detrimentul (cuiva sau a ceva) = în paguba, în dauna (cuiva sau a ceva). (< fr. détriment, lat. detrimentum) Vezi definitia »
client -ă, clienți, -te s. m., s. f. (intl.) 1. victimă potențială a unui hoț. 2. infractor căutat de poliție. 3. ins, tip, individ (protagonist al unei narațiuni argotice). Vezi definitia »
AMORTISMÉNT s.n. Stingere treptată a unei datorii, a unei rente etc. [< fr. amortissement]. Vezi definitia »