Definita cuvantului vîna
vîná (-néz, -át), vb. – 1. A urmări, a prinde sau a ucide animale. – 2. A pescui. – 3. A urmări, a pretinde. – Mr. avin(are). Lat. vēnāri, prin intermediul unei forme vulgare *vēnāre (Pușcariu 1895; REW 9186); cf. fr. vener, prov., cat. venar. – Der. vînat, s. n. (vînătoare, ceea ce se vînează); mr. avinat, poate direct din lat. vēnātus (Pușcariu 1889; REW 9189), cf. cat. venat, sp. venado, port. veado; vînătoare, s. f. (vînat; pescuit), megl. vănătoari; vînător, s. m. (persoană care vînează; înv., unitate militară în Munt., formată din 500 călăreți și 500 pedestrași; pescar; Arg., controlor de tren), poate direct din lat. vēnātōr (REW 9188), cf. prov., v. sp. venador, fr. veneur; vînătoresc, adj. (de vînători); vînătorie, s. f. (vînătoare); vînătură, s. f. (vînat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vîna
CONTUZIONÁ vb. tr. a provoca o contuzie. (< fr. contusionner) Vezi definitia »
a cârmi una expr. a lovi cu palma. Vezi definitia »
sarcina indusa Vezi definitia »
PILONÁ vb. tr. a introduce piloni; a îndesa o umplutură de pământ. (< fr. pilonner) Vezi definitia »
ZALHANÁ, zalhanale, s. f. 1. (Turcism) Abator rudimentar special pentru ovine, amenajat în vederea preparării pastramei și a desfacerii produselor derivate. 2. Restaurant în care se prepară și se servesc anumite mâncăruri din carne friptă (de ovine). [Var.: zahaná s. f.] – Din tc. salhäne. Vezi definitia »