FERONÍCHEL s.n. Aliaj de fier și nichel. Vezi definitia »

CASTÉL, castele, s. n. 1. Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri și cu creneluri, înconjurată de ziduri și de șanțuri, care servea ca locuință seniorilor feudali; (astăzi) casă mare care imită arhitectura medievală. ◊ Expr. Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice, iluzii deșarte. 2. (În sintagma) Castel de apă = construcție specială (în formă de turn) care servește ca rezervor de apă. 3. Fiecare dintre construcțiile situate deasupra punții superioare a unei nave. – Din lat. castellum. Cf. pol. kasztel, it. castello. Vezi definitia »

OMFALOCÉL s.n. (Med.) Hernie ombilicală. [< fr. omphalocèle, cf. gr. omphalos – ombilic, kele – hernie]. Vezi definitia »

CUMNĂȚÉL, cumnăței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui cumnat. – Cumnat + suf. -el. Vezi definitia »

MANTÉL s. n. v. mantelă. Vezi definitia »