Definita cuvantului vioară
vioáră (-óri), s. f. – Violină, scripcă. It. viola, dar der. nu este clară. Prezența lui r, care nu poate reprezenta decît un l lat., nu a fost explicată; motiv pentru care s-a crezut într-o der. directă din lat. *vῑvŭla (Meyer-Lübke apud Pușcariu 1903; Drăganu, Dacor., II, 623; cf. REW 9357) sau într-o creație expresivă (Giuglea, Dacor., III, 594). Der. din mag. viola (Gáldi, Dict., 169) nu este mai probabilă, nici cea din ngr. βιολί (Cihac, II, 711). Oricum, nu poate fi decît cuvînt relativ modern, ca și instrumentul pe care-l denumește; așa că sîntem siliți să presupunem că r se datorează unei analogii, probabil cu vior ‹ viu. – Der. violonist, s. m. (violonist); viorar, s. m. (rar, violonist).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vioară
HÍFĂ, hife, s. f. Filament din celule care alcătuiește miceliul unei ciuperci. – Din fr. hyphe. Vezi definitia »
RELEVÁNȚĂ, relevanțe, s. f. (Livr.) Calitatea de a fi relevant. – Din fr. relevance. Vezi definitia »
CARẤTĂ s.f. v. caretă. Vezi definitia »
AROMẤNCĂ, aromânce, s. f. Aromână (1). – Din aromân + suf. -că. Vezi definitia »
SCÂRȚÂIÁLĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-ia-] – Scârțâi + suf. -eală. Vezi definitia »