Definita cuvantului vioară
vioáră (-re), s. f. – Violetă (Viola odorata). – Mr., megl. vioară. Lat. vĭǒla (Pușcariu 1902; REW 9149), cf. it., prov., cat., sp., port. viola, fr. viole. – Der. viorea, s. f. (toporaș, Viola hiria); vioriu, adj. (violet); viorint, adj. (violet), în Trans., format ca florint de la flor. Este dubletul lui violetă, s. f., din fr. violette, cf. ngr. βιολέτα.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vioară
CONTRATÉMĂ s.f. (Muz.) Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct (1). [Pl. -me. / cf. fr. contre-thème]. Vezi definitia »
BENEDICTÍNĂ s.f. Băutură alcoolică, lichior obținut prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat după rețeta călugărilor benedictini. [< fr. bénédictine]. Vezi definitia »
HIDROVITAMÍNĂ s.f. Vitamină solubilă în apă. [Cf. fr. hydrovitamine]. Vezi definitia »
SOMATOGENÉZĂ s. f. tulburare care apare la un organism ca urmare a unei mutații în celulele somatice. (< fr. somatogenèse) Vezi definitia »
RĂPITÚRĂ, răpituri, s. f. (Rar) Răpire. – Răpi + suf. -tură. Vezi definitia »