Definita cuvantului vioară
vioáră (-re), s. f. – Violetă (Viola odorata). – Mr., megl. vioară. Lat. vĭǒla (Pușcariu 1902; REW 9149), cf. it., prov., cat., sp., port. viola, fr. viole. – Der. viorea, s. f. (toporaș, Viola hiria); vioriu, adj. (violet); viorint, adj. (violet), în Trans., format ca florint de la flor. Este dubletul lui violetă, s. f., din fr. violette, cf. ngr. βιολέτα.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vioară
GRANDILOCVĂ?NȚĂ? f. ElocvențĂ? sau stil afectat, care abuzeazĂ? de cuvinte alese și efecte facile. -Din fr. Grandiloquence Vezi definitia »
BĂCĂNÍȚĂ, băcănițe, s. f. (Rar) Nevasta băcanului2. – Băcan2 + suf. -iță. Vezi definitia »
VÓTCĂ s. f. rachiu foarte tare, din alcool de cereale. (< rus. vodka) Vezi definitia »
fâșcâitúră, fâșcâitúri, s.f. (reg.) șuierătură, fluierătură. Vezi definitia »
REFRINGÉNȚĂ s. f. 1. proprietatea de a fi refringent. 2. mărime caracteristică mediilor transparente, egală cu diferența dintre indicele de refracție al mediului și unitate. (< fr. réfringence) Vezi definitia »