Definita cuvantului viran
virán (-nă), adj. – Părăginit, nelucrat, necultivat. – Mr. virane. Tc. (per.) viran „deșert” (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2163); se zice numai despre terenurile de clădit din zonele urbane. – Der. viranea, s. f. (paragină, pîrloagă), din tc. virane, sec. XVIII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu viran
HIOIDIÁN, -Ă adj. Al osului hioid. [Pron. hi-o-i-di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hyoïdien]. Vezi definitia »
ARMEÁN, -Ă, armeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație de limbă indo-europeană, stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține Armeniei sau populației ei, privitor la Armenia sau la populația ei; armenesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba armeană. – Din sl. armĕninŭ. Vezi definitia »
chitileán (chitileánă), adj. – (Înv.) Obligat, forțat. Mag. ké(ny)telen (DAR; Gáldi, Dict., 115). Sec. XVIII. Vezi definitia »
SLOBOZEÁN, -Ă, slobozéni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută și crescută în municipiul Slobozia (din județul Ialomița). 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Slobozia. (Slobozia (n.pr.) + suf. -ean) Vezi definitia »
PIROTEHNICIÁN s.m. Specialist în pirotehnie. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. pyrotechnicien]. Vezi definitia »