Definita cuvantului vîrf
vîrf (-furi), s. n. – 1. Partea cea mai înaltă a unui lucru. – 2. Capăt, extremitate. – 3. Pisc, culme. – 4. Ac, partea ascuțită a unui lucru. – 5. Moment crucial, intensitate maximă. – Var. înv. vîrh, vîrv, și der. Megl. vrău. Sl. vrŭchŭ (Miklosich, Lexicon, 78; Cihac, II, 448; Conev 39), cf. bg. vrăh, ceh. vrch. – Der. vîrhovnic, s. m. (șef, conducător), înv., din sl. vrŭhovĭnikŭ; vîrfar, s. n. (țăpoi, furcoi); vîrfare, s. f. (culme, pisc; Olt., panglică la codițe), din bg. vrăhari (Candrea); vîrfelnic, s. m. (personalitate), formație artificială puțin folosită; vîrfui, vb. (a face vîrf; a termina un stog; a scoate vîrf; a umple ochi, în exces); învîrfui, vb. (a umple, a încărca excesiv). Cf. vîrșe, covîrși, obîrșie, sfîrși.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vîrf
PICNOMÓRF, -Ă adj., s. m. (tip constituțional) cu trunchiul îndesat, gâtul scurt și membrele subțiri. (< fr. pycnomorphe) Vezi definitia »
SURF s. n. Placă plutitoare de lemn sau de material plastic care servește la alunecarea pe suprafața apei a celui care practică surfingul. [Pr.: sărf] – Cuv. engl. Vezi definitia »
ENTEROMÓRF, -Ă adj. în formă de intestin. (< fr. entéromorphe) Vezi definitia »
IHTIOMÓRF, -Ă, ihtiomorfi, -e, adj. Cu formă sau aspect de pește. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ichtyomorphe. Vezi definitia »
IZODIMÓRF, -Ă adj. (Despre substanțe) Care prezintă izodimorfism. [< fr. isodimorphe]. Vezi definitia »