Definita cuvantului vîrtej
vîrtéj (-juri), s. n. – 1. Turbion, vîltoare. – 2. Ciclon. – 3. Smoc rebel de păr, loc unde părul crește în toate direcțiile. – 4. Cotitură, întoarcere. – 5. Morișcă, rostogol. – 6. Amețeală, zăpăceală. – 7. Cabestan, macara-capră. – 8. Transmisia ferăstrăului mecanic. – 9. Regulator al pietrei de moară. – 10. Cîrlig îmbucat care servește de cujbă la stînă. – 11. Clește de tîmplar. – 12. Presă. – 13. Cric. – 14. Vechi instrument de tortură. – 15. Oiștea carului. – 16. (Trans.) Leagăn, scrînciob. – 17. Arc de arbaletă. Sl. vrŭtežĭ de la vrŭtĕti „a coti” (Miklosich, Lexicon, 772; Conev 67), cf. învîrti și bg. vărtež. Legătura cu lat. vertigium (Cipariu, Gram., 29) nu este posibilă. Ideea de bază este cea de „obiect care se învîrtește” sau de „instrument care funcționează prin rotire”. – Der. vîrtejos, adj. (care face vîrtej); (în)vîrteji vb. (a roti, a coti; a se învolbura; a transforma; refl., a se întoarce, a regresa). – Cf. vîrtiloi.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vîrtej
GREJ adj.invar. (Despre mătase) Care are culoarea ei naturală. ♦ De culoarea firului de mătase naturală. // s.n. Fir de mătase naturală neprelucrată. [< fr. grège, cf. it. greggio – natural]. Vezi definitia »
GĂTÉJ, găteje, s. n. Creangă subțire și uscată care servește la aprinderea focului; vreasc. – Cf. sl. gatĩ. Vezi definitia »
valvârtéj1 adv. Vezi definitia »
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. În valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. Învălmășeală, dezordine. 2.Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ În dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. Vezi definitia »
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej. Vezi definitia »