Definita cuvantului vis
vis (vise), s. n. – 1. Înlănțuire de imagini în timpul somnului. – 2. Iluzie, himeră. – Mr. vis, megl., istr. vis. Lat. vῑsum (Densusianu, Hlr., 195; Pușcariu 1960; REW 9383); cf. campid. bizu, prov., v. fr. vis. – Der. visa, vb. (a avea un vis), mr. nvisedz, visare, megl. visés, istr. misǫ, din lat. visāre, atestat (cf. Serra, Dacor., IX, 204 și REW 9383), logud. bizare; visător, adj. (care visează, înclinat spre reverie); visătorie, s. f. (visare, fantezie, reverie), format după fr. rêverie. Visa este cuvînt de uz general (ALR, I, 73).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vis
ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice. Vezi definitia »
HETERÓZIS s. n. sistem special de hibridare între două soiuri de plante sau rase de animale cu ereditate diferită, având ca rezultat indivizi cu calități deosebite și cu o productivitate excepțională. (< fr. hétérosis) Vezi definitia »
PORTMANUSCRÍS s.n. Suport care susține manuscrisul în fața culegătorului tipograf. [< port- + manuscris, după fr. portecopie]. Vezi definitia »
CABANIS, Pierre Jean Georges (1757-1808), medic, filozof și om politic francez. Girondin. A considerat gîndirea ca un produs fiziologic al materiei („Raporturile dintre natura fizică și cea morală a omului”). Reprezentant al Ideologilor2. Vezi definitia »
MANUSCRÍS, -Ă, manuscriși, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. 2. Adj. (Despre texte, lucrări) Scris cu mâna sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (înv.) manuscrípt s. n.] – Din lat. manuscriptus (după scris). Vezi definitia »