ENDECA- elem. „unsprezece”. (< fr. hendéca-, cf. gr. hendeka) Vezi definitia »

MUȘCÁ, mușc, vb. I. l. Tranz. A apuca cu dinții și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind). ◊ Expr. A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria. A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.). 2. Intranz. și tranz. A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa. – Et. nec. Vezi definitia »

REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca]. Vezi definitia »

CALCIFICÁ vb. I. refl. 1. (Despre țesuturi, oase etc.) A se întări prin depunere de săruri de calciu. 2. (Despre substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. [Var. calcifia vb. I. / după fr. calcification]. Vezi definitia »

BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri. – Fr. bifurquer. Vezi definitia »