Definita cuvantului vlăstar
vlăstár (-re), s. n. – Mlădiță, puiet. – Var. lăstar. Mr., megl. vlăstar. Mgr. βλαστάριον, prin intermediul bg. vlastara, vlastari, var. din bg., sb. lastar (Miklosich, Fremdw., 104; Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 88), cf. alb. vljastar, tc. lastaria. – Der. (v)lăstăret, s. n. (crîng, lăstăriș); (v)lăstări, vb. (a da lăstari); vlăstăriș, s. n. (mulțime de lăstari).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vlăstar
patrunghiár, -ă, adj. (înv.) patrunghiular, patrulater. Vezi definitia »
AVENZOAR (ABŪ MERWᾹN IBN-ZUHR), (c. 1073-1162), medic arab din Sevilla. Unul din practicienii celebri ai timpului; dascălul lui Averroes (Ibn-Roșd). Vezi definitia »
CREIȚÁR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat in sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania si în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițár, crițár s. m.] – Din magh. krajczár. Vezi definitia »
ȘISTÁR s. n. v. șiștar. Vezi definitia »
CAZUÁR, cazuari, s. m. Gen de păsări mari din Oceania, asemănătoare cu struțul, cu o creastă cornoasă pe frunte și cu pene negre întrebuințate ca podoabă (Casuarius casuarius). [Pr.: -zu-ar] – Din fr. casoar, it. casuario. Vezi definitia »