Definita cuvantului volintir
volintír (-ri), s. m. – Soldat voluntar. Fr. volontaire prin intermediul germ. Volontair, rus. volontjor (Sanzewitsch 212), cf. bg. volontir. – Der. volintiresc, adj. (voluntar); volintirime, s. f. (trupă de voluntari). Este dubletul lui voluntar, s. m., din același cuvînt fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu volintir
cimșír (cimișír), s.m. sg. (înv.) lemn de merișor (din care se făceau diferite obiecte). Vezi definitia »
cimșír s. m. – Merișor turcesc (Buxus sempervirens). – Var. cimșer(iu), cimișir. Tc. çimișir (Cihac, II, 565; Șeineanu, II, 127; Lokotsch 1909; Ronzevalle 77), cf. bg. cimsir. Vezi definitia »
pinír s.m. sg. (reg.) brânză de vaci. Vezi definitia »
știr4, -ă, adj. (înv. și pop.; mai ales despre femelele animalelor și despre femei) steril, sterp; (despre plante) neroditor. Vezi definitia »
cheafír s.n., adj. (înv.) necredincios (față de islam); ghiaur. Vezi definitia »