Definita cuvantului vrea
vreá (vreáu, vrut), vb. – 1. A dori, a fi decis să, a avea voința de a. – 2. A pretinde, a cere. – 3. A permite. – 4. A trata, a întreprinde. – Var. I vreu, vroi, voi, I pl. vrem, voim, inf. v(r)oi. Mr. voi, vrută, vreare, istr. voi. Lat. volĕre, forma vulgară în loc de velle (Diez, I, 448; Cihac, I, 319; Pușcariu 1920; REW 9180), cf. it. volere, prov., cat. voler, fr. vouloir. Pentru evoluția formelor, cf. Candrea, Éléments, 45 și Tiktin; despre folosirea ca auxiliar al viitorului, cf. va. La pierderea lui r în tema prezentului și a inf. au contribuit analogia cu voie „voință”, simultan cu poziția slabă a cons. la I *vo(r)iu › voi ca *ceriu › cei (cerere), pier › piei (pieire) etc. Der. vrere, s. f. (voință); vrută, s. f. (dorință, gust); vruță, s. f. (nepoftită; codoașă), probabil de la vruți, dacă acest cuvînt a avut vreodată sensul de „iubit” ca în sp. (după Iordan, BF, II, 194, de origine expresivă); voință (var. vroință), s. f. (vrere); bunăvoință, s. f. (intenție bună); reavoință, s. f. (intenție rea); voitor, adj. (care dorește, care voiește); binevoitor, adj. (bine intenționat); răuvoitor, adj. (rău intenționat). – Cf. votru.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vrea
CEZAREA (CAESAREA), denumire a mai multor orașe antice: 1. Oraș în Africa de N. Întemeiat de fenicieni, colonie romană din sec. 1 d. Hr. (azi Cherchell, Algeria). 2. C. Mazaca, oraș în Capadocia (azi, Kayseri, Turcia). 3. C. Palestinae, oraș în Palestina (azi, Qisarya, Israel). 4. C. Philippi, oraș în Siria antică (azi, Baniyas, Siria). Vezi definitia »
ZĂBRÉA, zăbréle, s.f. 2. v. ostreț. Vezi definitia »
Fie(A,+,⋅) un inel. O submulțime S nevidă a lui A se numește subinel al inelului A
dacă îndeplinește condițiile:
1. ∀ x , y∈S rezultă x + y∈S și xy∈S ;
2. ∀ x∈S rezultă −x ∈S ;
3.1∈S. Vezi definitia »
ADÉSEA adv. De multe ori, în repetate rânduri; adeseori, des. [Var.: adés, adése adv.] – A3 + des2. Vezi definitia »
năsólea s.f. sg. (reg.) femeie cu nasul mare. Vezi definitia »