Definita cuvantului vrednic
vrédnic (-că), adj. – 1. Demn, merituos. – 2. Capabil. – 3. Activ, muncitor, talentat. – Var. vrenic. Megl. vreadnic. Sl. vrĕdinŭ (Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 466; Tiktin), cf. bg. vrĕden, cr. vrednik. Vernic, adj. „demn”, pe care Graur, BL, XIV, îl explică prin sl. vĕrĭnikŭ „credincios”, nu este altceva decît var. lui vrenic. – Der. (în)vrednici, vb. (a face demn, a face merituos; refl., a merita; refl., a se face demn de, a binevoi să); vrednicie, s. f. (merit; capacitate, demnitate; hărnicie); nevrednic, adj. (nedemn; mizerabil); nevrednicie, s. f. (ticăloșie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vrednic
PATOLÓGIC, -Ă, patologici, -ce, adj. Care aparține patologiei, privitor la patologie; care indică o boală fizică sau psihică, care este provocat de o boală; p. ext. bolnăvicios, morbid. ◊ Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor sub influența unor boli. – Din fr. pathologique. Vezi definitia »
LINOLÉIC adj. acid ~ = acid gras, nesaturat, conținut în uleiurile sicative. (< fr. linoléique) Vezi definitia »
BEATÍFIC, -Ă adj. care beatifică. ◊ (s. m. f.) cel care trăiește o bucurie spirituală. (< fr. béatifique) Vezi definitia »
CATÓPTRIC, -Ă I. adj. referitor la catoptrică. II. s. f. capitol al opticii care studiază fenomenele de reflexie a luminii. (< fr. catoptrique) Vezi definitia »
MONOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la monogeneză. (< fr. monogénétique) Vezi definitia »