Definita cuvantului vrednic
vrédnic (-că), adj. – 1. Demn, merituos. – 2. Capabil. – 3. Activ, muncitor, talentat. – Var. vrenic. Megl. vreadnic. Sl. vrĕdinŭ (Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 466; Tiktin), cf. bg. vrĕden, cr. vrednik. Vernic, adj. „demn”, pe care Graur, BL, XIV, îl explică prin sl. vĕrĭnikŭ „credincios”, nu este altceva decît var. lui vrenic. – Der. (în)vrednici, vb. (a face demn, a face merituos; refl., a merita; refl., a se face demn de, a binevoi să); vrednicie, s. f. (merit; capacitate, demnitate; hărnicie); nevrednic, adj. (nedemn; mizerabil); nevrednicie, s. f. (ticăloșie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vrednic
OTÁLGIC, -Ă, otalgici, -ce, adj. (Med.) Referitor la otalgie, de otalgie. – Din fr. otalgique. Vezi definitia »
MIOPÁTIC, -Ă adj. Referitor la miopatie. [< fr. myopathique]. Vezi definitia »
ELIZÉIC, -Ă adj. plin de încântare, paradiziac. (< germ. elysäisch) Vezi definitia »
ADRENOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (substanță) opusă acțiunii adrenalinei. (< fr. adrénolytique) Vezi definitia »
TORÁCIC, -Ă, toracici, -ce, adj. Care se referă la torace, care ține de torace, privitor la torace, de torace. – Din fr. thoracique. Vezi definitia »