Definita cuvantului vreme
vréme (-mi), s. f. – Timp. – Var. pl. vremuri. Megl. vreami. Sl. vrĕmę (Cihac, II, 466; Conev 36), cf. bg. vreme, sb. vreme, rus. vremja. – Der. vremelnic, adj. (tranzitoriu, provizoriu, efemer), din sl. vrĕmenĭnŭ; vremelnicesc, adj. (temporal), înv.; vremelnicește, adv. (în mod provizoriu), înv.; vremui, vb. (a face vreme urîtă); avreme, adv. (efemer), sec. XVI, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vreme
frățíme s.f. (înv.) confrerie religioasă, frăție. Vezi definitia »
ARNĂUȚÍME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților.- Din arnăut2 + suf. -ime. Vezi definitia »
SUBȚIRÍME s. f. Însușirea de a fi subțire. – Subțire + suf. -ime. Vezi definitia »
spuzíme, spuzími, s.f. (înv.) mulțime, spuzenie. Vezi definitia »
CONSOMMÉ subst. Supă care se prepară prin fierberea înceată și îndelungată a cărnii de vită pentru a-i extrage toate sucurile. [Var.: consomé s. n.] – Cuv. fr. Vezi definitia »