Definita cuvantului vreme
vréme (-mi), s. f. – Timp. – Var. pl. vremuri. Megl. vreami. Sl. vrĕmę (Cihac, II, 466; Conev 36), cf. bg. vreme, sb. vreme, rus. vremja. – Der. vremelnic, adj. (tranzitoriu, provizoriu, efemer), din sl. vrĕmenĭnŭ; vremelnicesc, adj. (temporal), înv.; vremelnicește, adv. (în mod provizoriu), înv.; vremui, vb. (a face vreme urîtă); avreme, adv. (efemer), sec. XVI, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vreme
HALF-TIME HÁLFTAIM/ s. n. (sport) repriză. (< engl. half-time) Vezi definitia »
SUTÍME, sutimi, s. f. A suta parte dintr-un întreg (împărțit în părți egale). – Sută + suf. -ime. Vezi definitia »
CÂTÍME, câtimi, s. f. (Rar) Ceea ce se poate măsura sau număra; număr, mărime, volum, cantitate. – Cât + suf. -ime. Vezi definitia »
patruzecíme, patruzecími, s.f. (înv.) 1. a patruzecea parte dintr-un întreg. 2. păresimile (sărbătoare religioasă). Vezi definitia »
PASERIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări, în general de talie mică, cântătoare; păsărele. (< fr. passériformes) Vezi definitia »